Eroticism has this in common with an addictive drug: that there is a coercive element to its pleasure with which part of us is in complicity, and part not. Thus ever since time began men have been trying to enjoy eroticism without being destroyed by it. Societies, religions can be defined in the way they deal with this conundrum. Polygamy, monogamy with repression, monogamy with affairs, monogamy with prostitutes, serial monogamy. Not to mention individual solutions of great ingenuity, or desperation: Victor Hugo with the door knocked through the wall of his office, to let in a girl each afternoon. Auden's flair for finding call-boys in every town. Picasso who simply refused when wife and mistress demanded he choose between them. Then there is always the hair-shirt of course. But perhaps the thing to remember when you wake up with a life full of fresh paint and tortuous complications is that eroticism wasn't invented for you, nor merely for the survival of the species perhaps, but for a divinity's entertainment. Nothing generates so many opportunities for titillation and schadenfreude as eroticism. Which is why it lies at the centre of so much narrative. How the gods thronged the balconies of heaven to see the consequences of Helen's betrayal! And your friends are watching too. Your antics have put the shine on many a late-night conversation.
On the borders between mythology and history, that wily survivor Odysseus was the first who learnt to trick the gods. And perhaps his smartest trick of all was that of lashing himself to the mast before the Sirens came in earshot. There are those of course who are happy to stand at the railings, even scan the horizon. Otherwise, choose your mast, find the ropes that suit you: sport, workaholism, celibacy with prayerbook and bell... But the kindest and toughest ropes of all are probably to be found in some suburban semi-detached with rowdy children and a woman who never allows the dust to settle for too long.
| Erotismul are aceasta în comun cu un medicament ce creează dependenţă: existenţa unui element coercitiv în plăcerea acestuia cu care o parte din noi e complice, iar o parte nu. Astfel, încă de la începutul timpurilor oamenii au încercat sa se bucure de erotism fără a fi distruşi de el. Societăţi, religii se pot defini prin modul în care tratează această enigmă. Poligamia, monogamia reprimată, monogamia cu relaţii extraconjugale, monogamia cu prostituate, monogamia în serie. Ca să nu mai vorbim despre soluţiile individuale foarte ingenioase, sau disperate: Victor Hugo, cu ușa dărâmată prin peretele biroului său, pentru a lăsa înăuntru o fată în fiecare după-amiază. Flerul lui Auden în găsirea escortelor masculine în fiecare oraș. Picasso care pur și simplu refuza când nevasta și amanta îi cereau să aleagă între ele. Apoi mai este întotdeauna autopenitența, desigur. Dar poate ceea ce trebuie ținut minte când te trezești cu o viață plină de vopsea proaspătă și complicații întortocheate e că erotismul nu a fost inventat pentru tine, nu numai pentru perpetuarea speciei poate, ci pentru amuzamentul unei divinități. Nimic nu generează atâtea oportunități pentru ațâțare și bucurie de necazul altuia ca erotismul. Acesta este și motivul pentru care este în centrul atâtor descrieri. Cum s-au mai înghesuit zeii la balcoanele paradisului pentru a urmări consecințele infidelității Elenei! Iar prietenii tăi se uită și ei. Caraghioslâcurile tale au condimentat numeroase conversații noaptea târziu.
La granița dintre mitologie și istorie, acel șiret supraviețuitor, Odiseu, a fost primul care a învățat să-i păcălească pe zei. Și poate cel mai isteț șiretlic dintre toate a fost că s-a legat de catarg înainte de a putea auzi Sirenele. Există, desigur, oameni care se mulțumesc să stea după gard, să privească în zare chiar. Altfel, alegeți-vă catargul, găsiți funiile ce vi se potrivesc: sportul, munca pe rupte, burlăcia cu carte de rugăciuni și clopot... Însă cele mai blânde și mai trainice frânghii se află probabil în vreun duplex de cartier cu copii zvăpăiați și o femeie care nu lasă niciodată să se depună prea mult praful.
|