ProZ.com translation contests »
Homo-digital: "La sociedad transparente" » Spanish to Romanian » Entry by loreuab


Source text in Spanish

Translation by loreuab (#24329) — Winner

En el libro La sociedad de la transparencia (2012), el filósofo surcoreano Byung Chul Han parte otra vez de la metáfora panóptica de Michel Foucault para desarrollar el concepto del panóptico digital. Se refiere a una nueva visibilidad total que permite ver todo a través de los medios electrónicos, empezando por la intimidad de cada persona. Esto abarca las redes sociales y herramientas de Google –Earth, Maps, Glass y Street View– y YouTube.

La hiperconectada Corea del Sur tiene la velocidad de navegación por internet más rápida del mundo y es el laboratorio más osado de la sociedad de la transparencia, devenida en una especie de “tierra santa” del homo-digital, cuyo celular es una extensión de la mano desde la cual “explora” el mundo.

El control panóptico de la sociedad disciplinaria funcionaba a través de la perspectiva lineal de la mirada desde una torre central. Los reclusos no se veían entre sí –ni divisaban al vigilante– y hubieran preferido no ser observados para tener algo de libertad. En cambio el panóptico digital pierde su carácter perspectivista: en la matrix cibernética todos ven a los demás y se exponen para ser vistos. El punto único de control que tenía la mirada analógica desaparece: ahora se observa desde todos los ángulos. Pero el control continúa –de otra manera– y sería aún más efectivo. Porque cada persona entrega a las demás la posibilidad de que su intimidad sea vista, generando una vigilancia mutua. Esta visión total “degrada a la sociedad transparente hasta convertirla en una sociedad de control. Cada uno controla a cada uno”, escribió el filósofo.

(...) El ensayo La sociedad de la transparencia termina planteando que el mundo se desarrolla como un gran panóptico donde ningún muro separa el adentro del afuera.
În cartea intitulată Societatea Transparentă (2012), filozoful sud-corean Byung Chul Han pornește iarăși de la metafora panoptică a lui Michael Foucault pentru a dezvolta conceptul panopticului digital. Acesta se referă la o nouă vizibilitate totală care lasă totul la vedere prin intermediul mijloacelor electronice, începând cu intimitatea fiecărei persoane. Acest lucru se întâmplă cu rețelele sociale și instrumentele Google - Earth, Maps, Glass și Street View– și cu YouTube.

Coreea de Sud este hiperconectată, având cel mai rapid trafic de internet din lume și este laboratorul cel mai îndrăzneț al societății transparenței, ce a devenit un fel de "pământ sfânt" al omului digital, homo-digital, al cărui telefon mobil este o extensie a propriei mâini, extensie cu care "explorează" lumea.

Controlul panoptic al societății disciplinare funcționa prin prisma perspectivei liniare, a privitului dintr-un turn central. Prizonierii nu se vedeau între ei - nici nu îl observau pe gardian - și ar fi preferat să nu poată fi văzuți pentru a avea o frântură de libertate. În schimb panopticul digital își pierde caracterul de perspectivă: în matricea cibernetică toți se văd între ei și se expun pentru a fi văzuți. Dispare singurul punct de control ce avea o perspectivă analogică: acum totul e vizibil din toate unghiurile. Însă controlul continuă - sub altă formă - și mult mai eficient, deoarece fiecare persoană oferă celorlalți posibilitatea de a-i observa intimitatea, generând vigilență reciprocă. Această viziune totală degradează societatea transparentă până când devine o societate de control. Fiecare îl controlează pe fiecare ", a scris filosoful.

(...) Eseul Societatea transparentă se încheie prin a afirma că lumea se dezvoltă ca un mare panoptic în care nu există nici un perete care să separe interiorul de exterior.


Discuss this entry