ProZ.com translation contests »
Fourth ProZ.com Translation Contest: "Raising children" » Italian to Romanian » Entry #2144

Source text in Italian

Translation #2144

«Gattaccio! Scendi!»
Dallo studio, immersa nell’ennesima traduzione, sento le urla di Alessandra, la mia secondogenita, che inveisce contro Marlon, il micione ex-randagio, attualmente re del divano di casa.

Fuori, un timido sole settembrino scalda il vuoto della giornata senza Giorgio, il grande e ormai un uomo, partito per l’università: temerario, tenero, toccante.

Chi l’avrebbe detto che la sua mancanza avrebbe ferito con queste fitte che arrivano a tradimento? Non so se il dolore nasce dalla convinzione che ormai ha spiccato il volo e la vita non sarà mai più come prima, o dalla semplice angoscia degli anni che passano come lampi in un temporale estivo. E dal dubbio che questi figlioli non me li sono goduti, non li ho amati e cresciuti come avrei dovuto. Come avrei potuto.

Alessandra si è subito appropriata del nuovo ruolo di figlia unica, ruolo ambito per 16 anni e adesso tutto suo, perlomeno fino al ritorno del “big brother” per le vacanze.

I suoi umori si alternano tra la soddisfazione di avere finalmente soggiogato mami e papi, e la solitudine di chi non si era resa conto di quanto amasse il fratello. Adesso chi le spiegherà il latino? Più importante, chi le presterà il telefonino quando la sua scheda è scarica?

Sento dei passi avvicinarsi, gatto Marlon che protesta … «Mammina, hai visto quant’è carino? Senti, ma il tuo cellulare mica ti serve in questo preciso momento?»

Alessandra una soluzione l’ha trovata. E Marlon, dalle sue braccia, mi fissa con sguardo laconico.
„Dă-te jos, motan nesuferit!"

Absorbită de a nu ştiu câta traducere, din birou aud urletele Alessandrei, fiica mea cea mică care îl mustră cu impetuozitate pe Marlon, pisoiul odinioară vagabond, devenit între timp regele canapelei domestice.

Afară, un soare timid de septembrie încălzeşte golul lăsat de Giorgio, fiul meu cel mare, de-acum un adevărat bărbat, plecat la facultate: temerar, induioşător, emoţionant.

Cine ar fi spus că lipsa lui m-ar fi lăsat cu asemenea strângeri de inimă care te iau când ţi-e lumea mai dragă? Nu îmi dau seama daca durerea asta se naşte din convingerea că de-acum şi-a luat zborul şi că viaţa nu va mai fi niciodată ca înainte, sau din simpla angoasă a anilor care au trecut ca fulgerele într-o furtună de vară. Sau din îndoiala că nu m-am bucurat cât aş fi vrut de copiii ăştia, că nu i-am iubit şi nu i-am crescut aşa cum aş fi vrut. Aşa cum aş fi putut.
Alessandra a acaparat imediat rolul de fiică unică, atât de râvnit timp de 16 ani şi devenit în sfârşit doar al ei, cel puţin până la întoarcerea lui “big brother” pe perioada vacanţei.

Stările ei de spirit alternează între satisfacţia de a-i fi subjugat în sfârşit pe mami şi pe tati şi singurătatea celei care nu îşi dăduse seama de cât de mult îşi iubea fratele. Acum cine-o mai ajută la latină? Şi mai mult decât atât, cine o să-i mai împrumute celularul când rămâne fără credit?

Aud paşi care se apropie, motanul Marlon care protestează …„Mami, ai văzut ce drăguţ e? Auzi, daaa…aşa-i că celularul nu-ţi trebuie chiar în momentul ăsta?”

Văd că Alessandra şi-a rezolvat problema, în vreme ce Marlon mă fixează laconic din braţele ei.